Îndelunga răbdare

Uneori aştept un autobuz care întârzie să apară …alteori aştept o oportunitate. Dar, ca întotdeauna, sunt în criză de timp (ah, timpul) cu nelipsitele consecinţe: nerăbdarea şi neliniştea care cresc treptat. Ce voi face cu aceste acumulări periculoase care adastă în galeriile firii mele temperamentale? Dacă, în situaţia în care aştept un autobuz, mă hotărăsc să plec pe jos, undeva pe la jumătatea distanţei dintre staţii, zăresc autobuzul venind, dar nu reuşesc să-l prind, ceea ce-mi creşte şi mai mult agitaţia! La fel, uneori pierd cu uşurinţă din pricina nerăbdării sau a nestăpânirii de sine, câte o ocazie rarisimă, vreun moment de graţie preţios, o şansă binecuvântată, ce face să crească starea mea de nelinişte sufletească.

Apostolul Pavel ne îndeamnă să avem o perspectivă mai largă asupra lucrurilor care se întâmplă în viaţa noastră şi să nu ne frământăm ci, mai degrabă, să ne bucurăm aşteptând (Rom. 12: 12) pentru ca „prin răbdarea şi prin mângăierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde” (Rom. 15:4). Aşadar, să-L rugăm şi să-L lăsăm pe Dumnezeu să potrivească El lucrurile din viaţa noastră şi să hotărască El timpul potrivit pentru toate experienţele noastre fără să-L grăbim sau să-I forţăm Mâna. Să nu-L agasăm cu nerăbdarea noastră insistând, numaidecât, să aplicăm versiunile noastre proprii (altele dacât cele hotărâte de El) pentru anumite situaţii din viaţa noastră. Altfel, urmările vor fi nefaste şi vor conduce spre eşec.

Mai bine să-i cerem lui Dumnezeu să ne binecuvinteze cu răbdare şi chibzuinţă. Dumnezeu lucrează în răbdare făcându-ne să ne atingem scopurile şi să ne pregătim pentru veşnicie. Este adevărat, răbdarea implică un proces dificil, greu de învăţat (uneori nu suntem în stare să ne însuşim aceste cunoştinţe decât în şcoala pocăinţei), dar este un demers extrem de util. Prin urmare, să ne deprindem să cultivăm răbdarea prin puterea Duhului Sfânt (răbdarea este o roadă a Duhului – Gal. 5:22) cu atât mai mult cu cât această valoare spirituală reprezintă o dimensiune importantă a existenţei noastre viitoare. Cum vom putea oare, atunci, să gestionăm lucrurile Împărăţiei, cum vom şti să administrăm Moştenirea în care vom intra, dacă ne lipseşte răbdarea, una dintre trăsăturile caracterelor tari, integre? De aceea, răbdarea trebuie înţeleasă ca o expresie a responsabilităţilor asumate, ca un izvor de înţelepciune şi ca o dovadă a ascultării noastre de Domnul. Să urmăm exemplul eroilor răbdării din trecutul istorie credinţei noastre: Avraam, Iosif, Moise, David …Isus Hristos!

Florin Ilie